20 Aprilie...

    Ȋn cursul zilei de ieri cineva mi-a pus o ȋntrebare care m-a blocat: "Ce sǎrbǎtoare este azi, pentru cǎ am vǎzut ȋn oraș defilǎri și depuneri de coroane?". Explicația este destul de simplǎ și o gǎsiți ȋn urmatoarele rȃnduri.
    Ziua de ieri a fost o zi specialǎ pentru toți orǎdenii (sau cel puțin așa ar trebui sǎ fie!). Spun asta pentru cǎ, la 20 Aprilie 1919, ȋn Sfȃnta zi de Paște brava armatǎ romȃnǎ condusǎ de Generalul Traian Moșoiu a intrat ȋn "cel mai frumos oraș din Romȃnia" (ȋl citez aici pe domnul Barbu Stefǎnescu) și l-a eliberat din mȃinile ungurilor.
    Dupǎ data de 19 Aprilie, ȋn care au fost eliberate orașele Satu Mare, Carei, Sǎcuieni, armata romȃnǎ ocupǎ Oradea. Primirea Generalului Traian Moșoiu, la bariera orașului dinspre Cluj, s-a fǎcut dupǎ vechiul obicei romȃnesc: primarul și Consiliul orașului oferindu-i pȃine și sare.
    Nicolae Iorga nota: "Astfel energicul general ardelean (n.a. Traian Moșoiu), care și-a dus ostașii cu un avȃnt uimitor, a fost primit cum rareori a fost ȋntȃmpinat un șef de cuceritori. Automobilul lui atȃt de ȋndrazneț, mȃnat mult ȋnaintea regimentelor cari ȋnaintau, a fost literalmente copleșit, ȋnǎbușit de flori". Putem sǎ observǎm felul ȋn care a fost primitǎ armata eliberatoare deopotrivǎ de cǎtre romȃni și unguri. Mǎreția momentului nu se poate descrie. Strigǎte de "URA!!!" strǎbǎteau vǎzduhul. Strada, pe care defila oștirea romȃnǎ, se umple cu flori pe care calcǎ mȃndri dorobanți.
    Ȋn aceste momente mulțimea a izbucnit ȋn lacrimi de bucurie, iar din aceeași mulțime se auzea cum strigau miile de piepturi ungurești "Éljen a román hadsereg", ȋnsemnȃnd "Traiascǎ Armata Romȃnǎ".
    Ȋn aceste rȃnduri am dorit sǎ aduc un omagiu acelor oameni care au luptat și luptǎ cu adevǎrat ȋn continuare pentru aceastǎ Sfȃntǎ națiune.
    Cred cǎ am putea sǎ ȋnvǎțǎm multe de la cei care au trǎit acele zile. Ar trebui sǎ nu mai fie rivalitate ȋntre romȃni și maghiari, pentru cǎ, indiferent de naționalitate, suntem ȋn primul rȃnd oameni și nu animale ca sǎ ne omoram ȋntre noi.
    Nu ȋn ultimul rand, aș dori sǎ dedic aceste rȃnduri lui Csibi Barna (cel care l-a spȃnzurat pe Avram Iancu), care se pare cǎ a uitat cǎ este OM și a recurs la acel gest reprobabil pentru a ne arǎta cȃt este de prost el defapt...